Economia americană, pe anumite sectoare strategice a luat o turnură neașteptată și contrară a ceea ce aceste departamente ale economiei promovează ca idee fundamentală de ieșire din criza în care se află societatea.
Marile companii americane au început un proces alert de economisire a banilor, de a crea economii la îndemâna lor pentru timpuri dificile care se întrevăd in cadrul acestei crize pronunțate. Este cel mai mare procent de cash, din total active, pe care aceste companii (non financiare) îl au în ultimii 40 de ani. În primul trimestru al anului în curs, 500 dintre cele mai mari companii americane (fără cele financiare) dețineau în jur de 994 miliarde de dolari în cash și investiții pe termen scurt, care reprezintă o creștere majoră de 7,9% fată de anul trecut în aceeași perioadă, când ele dețineau 846 miliarde dolari. Numai în trimestrul III al acestui an mai mult de 248 companii (non financiare) au crescut valoarea bunurilor deținute în cash cu 11,1%, o cifră enormă care implică un blocaj major de lichidități la nivelul economiei americane. Vom lua câteva exemple și la fiecare dintre ele vom face câteva referiri pe cifre concrete.
Marea companie producatoare de aluminiu Alcoa a raportat la 30 Septembrie acest an, o cantitate de cash de peste 1,1 miliarde dolari, cu 28% mai mult decit in aceasi perioada a anului trecut. Alcoa a taiat dividentele pe care in mod uzual le oferea detinatorilor de actiuni si a eliminat 15,000 de locuri de munca la toate sucursalele sale. Deci putem vedea sub ce forma s-a creat surplusul de cash de care vorbim.
O alta companie este Texas Instruments care a raportat la 30 Septembrie o cantitate de cash de 2,8 miliarde in rezervele sale, ceea ce inseamna peste 42% fata de anul trecut si aceasta in ciuda unui declin de 26% la incasari in aceasi perioada. Texas Instruments urmareste sa faca in perioada de dupa iesirea din criza o serie de mari investitii si sa-si mareasca capacitatea de penetrare pe piata mondiala.
Ceea ce este demn de retinut, ca un exemplu comparativ, este ca in 1991, cela mai mari 500 de companii non financiare detineau 3,9 % in cash din activele lor totale. In 2004 aceasta suma s-a ridicat la 9,2%, in urma unor etape recesioniste in economie.
O alta concluzie ar fi ca firmele mari americane risca cu mult mai mult decit o faceau acum 10-15 ani, concurenta de atunci nefiind asa de acerba ca in zilele de azi. Cele mai mari 54 de firme hitech din SUA detin 280 miliarde de dolari in cash in rezervele lor, sau 28% din totalul fondurilor lor.
Daca ne referim la Google, care este arhicunoscut pe piata hitech, rezervele in cash si investitiile pe termen scurt au crescut cu 53 % in trimestrul III al acestui an, ceea ce reprezinta 22 miliarde de dolari, ceea ce poate fi tradus ca fiind 58% din total fonduri ale Google. Aceste companii se multumesc cu dobinzi mici pe care le ofera bancile, dar prefera sa tina banii cash blocati.
Pepsi a cheltuit jumatate din cei 7,8 miliarde de dolari destinati achizitiei a doua dintre cele mai mari companii producatoare de materiale pentru sticle de plastic de capacitate mare. Aceasta cheltuiala a facut-o fara a atinge nici un dolar din cei 3,5 miliarde de dolari pe care ii are economisiti in cash si investitii pe termen scurt. Doar intr-un an, Pepsi a reusit sa economiseasca si sa depuna in contul ei bancar suma de 1,9 miliarde de dolari.
Ce concluzie putem trage ? Putem intra intr-o dezbatere constructiva, pentru ca acest lucru se poate intimpla si in economia romaneasca, problema fiind numai o chestiune de timp.
Hai sa incercam sa raspundem in citeva cuvinte la intrebari legate de economiile in aceste sectoare non financiare, pentru ca de acestea din urma ne vom ocupa in continuare.
-Asteapta companiile private ca statul sa scoata economia din impas si sa o relanseze pentru ca ei sa investeasca?
-Poate fi acest principiu de a da prioritate statului in a actiona in vederea deblocarii economiei, un principiu care sa se subordoneze fundamental unei economii capitaliste?
-De ce Wall Street-ul il critica pe Presedintele Obama atunci cind se refera la o interventie abuziva a statului in economie, daca ei string bani pentru zile negre asteptind interventia statului?
-Se indreapta SUA catre o tara cu doua sisteme economice functionale si interdependente?
-Poate Administratia Americana sa impuna reguli legate de procentele de cash pe care o companie, functie de marimea ei, le poate detine ca economii?
-Se incearca oare o refacere capitalista cu pirghii si metode socialiste?
-Cine scoate pe cine din criza, companiile private pe stat sau statul scoate companiile private si in final cine plateste acest proces si ezitarile generate de el si cu ce risc?
Acestea sint numai citeva intrebari la care as dori sa raspundem pentru a ne da seama de impactul, dupa parerea mea negativ, pe care aceste blocari de cash le poate avea asupra economiei americane (pe termen scurt si lung) si asa ravasita de probleme financiare, coruptie si scandaluri, din toate unghiurile.
Sa trecem la companiile financiare si sa vedem ce se intimpla cu ele, cum vad ele procesul de a economisi bani pentru vremuri grele si care sint ratiunile care duc la amploarea acestui proces.
Sub titlul "Investing in banks? Check loss buffers", The Wall Street Journal incearca sa dea o imagine a ceea ce se intimpla in banci sub acest aspect al cursei economiilor care ar trebui sa dea o competitie intr-un viitor pe care nimeni nu il poate prevedea.
Cu citeva luni in urma, Presedintele Frantei Nicholas Sarkozy, venea in vizita in Canada, la invitatia Primului Ministru canadian Steven Harper. In conferinta de la Quebec, Sarkozy a reiterat faptul ca refuza sa creada faptul ca cineva mai poate accepta ca iesirea din criza sa se faca in mod diferit si cu efecte imprevizibile pentru economiile dezvoltate. El a facut referiri la faptul ca SUA nu mai poate sa creada, ca se va intimpla ceea ce s-a intimplat in anii 78 - 80 in timpul crizei care a marcat major economia Frantei si mare parte din Europa de Vest, dupa ce SUA a declarat ca este o criza mondiala, ceea ce insemna ca si ei erau parte la acesta criza. La finalul crizei tarile europene au iesit sifonate bine de tot, iar Franta a avut cea mai mare criza energetica din toate timpurile (unul din motive fiind si cadrea lui Ayatolahului Khomeyni din Iran si venirea la putere a Shah - ului, pus de americani in urma Revolutiei). Dupa aceasta criza companiile americane au avut suficienti bani sa devina actionari si chiar sa cumpere cele mai strategice companii vest europene, economiile acestor tari devenind in mare parte vasale SUA. Sarkozy a reamintit acest lucru stiind relatiile foarte bune dintre Harper si George W Bush si a reamintit ca iesirea din criza trebuie sa se faca uniform si sub supravegherea atenta a unui organism mondial.
Sa revenim dupa acesta paranteza, la companiile financiare americane si la economiile pe care ele le fac pentru a evita perioadele dificile, care cu siguranta vor mai veni pentru economia americana. Aceste economii, pentru eventuala acoperire a imprumuturilor neperformante, se numesc "provisions", care in ultimele 12 luni au totalizat numai la nivelul a sase dintre cele mai mari instituii financiare americane, un volum de 157 miliarde de dolari, in linii mari, cu circa 120 miliarde de dolari mai mult au economisit aceste firme decit o faceau in perioadele in care economia era sanatoasa.
J.P Morgan Chase detine fonduri de rezerva in procent de 4,74% din total imprumuturi acordate si care reprezinta la momentul de fata 168% din total credite neperformante oferite diferitilor debitori. Acest tampon financiar este echivalentul a 116% din totalul de active pe diferite structuri, pe care economistii bancii le considera ca fiind in proces de eliminare (charge offs) in urmatoarele 12 luni. Acest indicator este extrem de important de luat in considerare, pentru ca reducerea la zero a activelor unei companii in declaratiile financiare ale acesteia (charge offs), pot rapid consuma din rezervele bancii, dar in acelasi timp existenta acestui proces poate duce la reducerea unor taxe si crearea unei imagini mai bune a bancilor, dar vom vedea ca de multe ori acest proces este intretinut artificial, in cadrul unui alt articol de stiri. Problema cu aceste "charge offs", este ca procesul de realizare a acestui mecanism duce la ezitari majore in luarea deciziilor de catre conducerile acestor institutii financiare deoarece acestea reduc substantial profiturile raportate detinatorilor de actiuni (stockholders).
Citi Group detine economii in cash in suma totala de 44,8 miliarde de dolari realizate in ultimele 12 luni si aceasta reprezinta de sase ori suma pe care in conditiile normale ale economiei, banca ar fi cheltuit-o.
Wells Fargo a constituit economii in procent de 104% din fondurile pe care le estimeaza ca trebuind in decurs de un an sa le reduca la zero (charge offs). Pentru Wells Fargo, imprumuturile neperformante au crescut cu 32 % doar in trimestrul III al acestui an fata de 9% pentru Bank of America. De aici se poate vedea cat de agresive au fost anumite banci si ce grad de risc au acceptat in tranzactiile facute.
-Ce ar fi de spus si care credeti ca ar fi consecintele pe termen scurt si lung datorat pozitiei comune a bancilor mari americane referitoare la economii?
-Pe cine asteapta ele si cine considera ele ca ar trebui sa scoata economia din impas, cum cred ele ca imprumuturile neperformante vor deveni performante fara participarea lor in cadrul economiei ?
-Bancile lucreaza pentru ele sau pentru cei care investesc si depun banii in conturi la ele?
-Dau bancile un exemplu si creaza incredere intr-un circuit financiar sanatos, tinind la dispozitia lor fonduri enorme fara miscare, sau creaza degringolada financiara (moral hazard) printre investitori?
-Care banci ar fi mai tentante pentru investitori, cele care au tampoane de siguranta financiara mai mari sau cele care mentin un echilibru creand tampoane adecvate si care acorda imprumuturi cu mai mare grija?
Deci se manifesta o cursa nebuneasca in institutiile bancare americane pentru cistigarea increderii investitorilor, pentru ca se presupune ca siguranta investitiilor este data de marimea tamponului financiar destinat eventualelor pierderi pe care banca il detine. Dar implicatiile sint mult mai complexe. Acest tampon financiar constituit la dispozitia bancilor de ele insusi (loss buffer), mincind din profit, aduce un sistem de cointeresare mai mic pentru angajati care sint platiti la profit pe companie si deci ei vor pleca la alte companii unde, peste un anumit barem, ei pot primi bonusuri si compensatii, fara sa ii intereseze evolutia de lunga durata a bancii. Pe de alta parte, un profit mai mic, poate crea o anumita pozitie a celor de la Rezervele Federale si Treasory, care au programe diferite fata de strategiile adoptate de banci, dar despre acest aspect vom vorbi in alt capitol.
-Vor ajuta aceste banci, cu bani economisiti, o industrie care s-a dovedit destul de riscanta si necompetitiva de multe ori, sau vor incerca inginerii finaciare care sa le aduca mai rapid fonduri in visteriile proprii?
-Cu un sistem de acordare a bonusurilor si compensatiilor de 10-15% din venitul lunar in cash iar 85-90% in stocuri neschimbabile pentru patru ani, vor fi angajatii acestor banci cointeresati sa investeasca in stocuri si sa iasa din criza?
Sint subiecte demne de luat in seama fiindca mesajul fundamental este: "cum vor vedea aceste institutii financiare iesirea din criza, cine va lovi primul piata si cum ? -prin investitii de un anumit grad de risc, sau inginerii finaciare si cumpararea competitorilor"
Wall Street Journal November 2nd 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu